Cred ca am inceput sa-l inteleg pe Andrei Plesu de ce iese mai putin pe strada. Zilele trecute am strabatut Bucurestii in lung si-n lat si m-am simtit putin amenintata. Majoritatea trecatorilor erau incruntati sau furiosi. Apropo, era sa ma doboare cineva la metrou. De-a dreptul o bulibaseala!
Dar haide sa dau o nota pozitiva postului si sa va spun ce m-a facut sa ma simt bine la Bucuresti:
- webstock! – mi-a placut enorm, prezentari faine, multa lume faina. Vreau sa mentionez singurul fapt ca voi fi mereu “ochi si urechi” la ceea ce spune Bogdana Butnar despre web 2.0. Punct.
- plimbarea prin centrul vechi al Bucurestilor si Palatul Mogosoaia! Impresionant. Am fost surprinsa sa constat ca prietenii mei de la Bucuresti habar nu aveau de Palatul Voievodal Curtea Veche! )
Multumesc mult pentru invitatie Lucian Hutanu!
Echipa Evensys, good work!
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Cred ca fiecare din noi avem perioade cand dorim sa ne cunoastem, sa aflam care sunt cu adevarat calitatile si slabiciunile noastre. Marturisesc ca acum ma aflu intr-o asemenea perioada. Imi trec prin minte flash-uri din viata mea. Vreau sa va vorbesc despre unul din ele: cand am invatat sa merg pe bicicleta. Pe-atunci eram foarte curajoasa, aveam 7 ani. Era bicicleta unei prietene din copilarie, Sabina. Avea un Pegasus cu scaun lung pe care puteai sa mai plimbi inca doua persoane. 
Imi amintesc ca era foarte grea si mi se facea tare frica sa iau curbele cu ea. Dar cand m-am dat pentru prima oara cu bicicleta am mers drept, fara sa ma tina nimeni si pedalam repede.Imi placea viteza si aveam o bucurie de nedescris in sufletul meu de copil. Si acum imi place! Ce-i drept cand am luat curba m-a sustinut Sabina. Ca-n viata, in momente grele intotdeauna, dar intotdeauna exista cineva drag care sa te sprijine. Multumesc!
Sper ca viata sa nu fie mereu cu “curbe de care sa-mi fie frica”.Voi “pedala”, totusi! Si tu, nu-i asa?
Lilly Bindeanu reflectii
Saptamana trecuta, in timp ce faceam niste documentari privind problemele pe care le intampina “batraneii” zilelor noastre mi-am adus aminte de o batranica pe care am intalnit-o intr-o calatorie cu trenul. Eram singura in compartiment si mergeam la tara, la bunicii mei. De obicei, imi place sa citesc cand calatoresc, trece timpul mai repede si o carte este intotdeauna partenerul meu cel mai bun la drum lung. Putin timp am fost singura pentru ca in compartiment a aparut aceasta batranica, imbracata foarte saracacios, in haine negre si cu doua plase mari in maini. Imi amintesc ca i-am dat buna ziua si am ajutat-o sa se instaleze. Mi-a parut scumpa la vorba si o perioada de timp a fost liniste, am putut sa citesc mai departe. La un moment i-am auzit glasul: Unde mergi, Liliana? Marturisesc ca in momentul acela m-a cuprins un fel de teama, de unde stia numele meu? Era o persoana pe care nu am mai vazut-o in viata mea si imi stia numele. Desi aveam o oarecare reticenta sa-i vorbesc i-am raspuns ca merg la Valcea, la bunici. Nu am intrebat-o de unde stia numele meu. Nu a calatorit cu mine pana la Valcea, a coborat mai repede cu cateva statii. Mai tarziu am luat totul natural. Uneori viata ne surprinde cu lucruri pe care nu le vom intelege niciodata. Nu-i asa? Voi ce trairi ati avut cu “batraneii”?
Minerva Vincze Photography|www.simplethings.ro
Lilly Bindeanu moments
Am trait “mici fericiri” vara trecuta…m-am bucurat mult pentru ca am putut sa alerg prin iarba desculta…am citit carti impresionante care mi-au dat o stare de bine, unele chiar la umbra unui falnic nuc… am descoperit locuri noi la munte impreuna cu prietenii, am finalizat cu succes unele proiecte, am studiat mult si inca mai este loc…
Voi cum v-ati trait vara lui 2009?
Stelian Pavalache Photography|www.photodesign.ro
Unii spun ca inca nu a trecut vara, altii spun ca toamna se asterne incet la noi… M-am gandit in toamna asta, desi visam la Kilimanjaro in octombrie, dar va fi si la anu’ unul, sa imi schimb job-ul si oscilez intre a fi soloPR sau Corporate Communicator…big dilemma… Totodata de la toamna ce vine imi doresc sa nu fie aspra cu mine, sa-mi dea tonus, incredere si speranta in tot ceea ce voi intreprinde. Asa a facut intodeauna.
Ce va doriti de la toamna asta?
PS L-am intrebat pe Iulius cum a fost vara asta si m-a pus pe ganduri.
Iulius Carebia: sa zicem una fantomatica…
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
