Batranica
Saptamana trecuta, in timp ce faceam niste documentari privind problemele pe care le intampina “batraneii” zilelor noastre mi-am adus aminte de o batranica pe care am intalnit-o intr-o calatorie cu trenul. Eram singura in compartiment si mergeam la tara, la bunicii mei. De obicei, imi place sa citesc cand calatoresc, trece timpul mai repede si o carte este intotdeauna partenerul meu cel mai bun la drum lung. Putin timp am fost singura pentru ca in compartiment a aparut aceasta batranica, imbracata foarte saracacios, in haine negre si cu doua plase mari in maini. Imi amintesc ca i-am dat buna ziua si am ajutat-o sa se instaleze. Mi-a parut scumpa la vorba si o perioada de timp a fost liniste, am putut sa citesc mai departe. La un moment i-am auzit glasul: Unde mergi, Liliana? Marturisesc ca in momentul acela m-a cuprins un fel de teama, de unde stia numele meu? Era o persoana pe care nu am mai vazut-o in viata mea si imi stia numele. Desi aveam o oarecare reticenta sa-i vorbesc i-am raspuns ca merg la Valcea, la bunici. Nu am intrebat-o de unde stia numele meu. Nu a calatorit cu mine pana la Valcea, a coborat mai repede cu cateva statii. Mai tarziu am luat totul natural. Uneori viata ne surprinde cu lucruri pe care nu le vom intelege niciodata. Nu-i asa? Voi ce trairi ati avut cu “batraneii”? 
Minerva Vincze Photography|www.simplethings.ro
