Cred ca fiecare din noi avem perioade cand dorim sa ne cunoastem, sa aflam care sunt cu adevarat calitatile si slabiciunile noastre. Marturisesc ca acum ma aflu intr-o asemenea perioada. Imi trec prin minte flash-uri din viata mea. Vreau sa va vorbesc despre unul din ele: cand am invatat sa merg pe bicicleta. Pe-atunci eram foarte curajoasa, aveam 7 ani. Era bicicleta unei prietene din copilarie, Sabina. Avea un Pegasus cu scaun lung pe care puteai sa mai plimbi inca doua persoane.
Imi amintesc ca era foarte grea si mi se facea tare frica sa iau curbele cu ea. Dar cand m-am dat pentru prima oara cu bicicleta am mers drept, fara sa ma tina nimeni si pedalam repede.Imi placea viteza si aveam o bucurie de nedescris in sufletul meu de copil. Si acum imi place!
Ce-i drept cand am luat curba m-a sustinut Sabina. Ca-n viata, in momente grele intotdeauna, dar intotdeauna exista cineva drag care sa te sprijine. Multumesc!
Sper ca viata sa nu fie mereu cu “curbe de care sa-mi fie frica”.Voi “pedala”, totusi!
Si tu, nu-i asa?










September 15th, 2009
Lilly Bindeanu
Posted in
bineinteles….
desi nu prea ma stiu cu bicicleta…. am incercat de vreo 2 ori cand eram mai mica…si acum….nu prea am avut timp… dar oricum nu m-am dat batuta….mi-am continuat drumul meu…. am luat avionul si m-am inaltat tot mai sus…. am invatat sa zbor
Ce norocoasa esti! Imi doresc mult sa pot zbuuura! Se poate, nu-i asa?
Nu doar la 7 ani erai curajoasa!!! Acum un an cand eram buimacita mi-ai transmis fara sa vrei acel “self conifidence”…si ma miram pe tine ce ‘infipta’ si pozitiva esti! Si acum esti, dar te mai clatina vantul! Da tu Lily, te-ai gandit ce aiurea ar fi viata daca n-ar mai bate si vantul, daca n-ar exista si norii ?!? Frica ta-i un soi de constientizare…deci esti pe durmul care trebuie! Tine fraiele bine in maini si zboara!
Le tin cu mainile stranse si cu putere multa! Multumesc Dia si ma bucur ca am fost atunci pe aceleasi unde sa te pot incuraja!