Lilly Bindeanu

Postul lui Radu a trezit in mine nostalgia anilor de facultate. La fel, am urmat Jurnalismul, dar la  Sibiu. Decizia mea de a patrunde in “lumea de nervi” ( jargon folosit cu colegii la facultate) a fost intarita de o persoana care mi-a marcat anii de liceu si ma inspira si azi in viata. A fost profesoara  de romana si diriginta mea din liceu, d-na Csiki Ligia. Cand am terminat liceul mi-a zis:

“Ca de acum vei intra in lumea dezlantuita, probabil ca e adevarat (nici nu vreau sa ma uit in jur)! Dar sufletul trebuie sa-l ingrijesti ca pe o floare de muscata pe care o porti rosie in tine, prin hatisul intrebarilor si nedumeririlor, prin dezlantuirea orgoliilor in instinctelor de supravieturie.

Dar tu, stiu asta, vei fi un gradinar bun!”

Imi amintesc cu entuziasm cand am scris  primul meu interviu pentru un seminar la presa scrisa. Am intervievat un sportiv sibian din lumea boxului si am avut o satisfactie foarte mare atunci cand asistenta l-a citit colegilor mei. Momentul culminant al interviului a fost acela in care am descris un meci pe care interlocutorul meu l-a castigat printr-o lovitura de knock-out. Reactia auditoriului a fost cu zambetul pe buze si mi-au transmis felicitari. Pentru mine etapa cea mai frumoasa in creatia jurnalistica o reprezinta documentatia, research-ul si nu textul propriu-zis. Stiu cat de mult am muncit ca acel interviu sa iasa bine, m-am documentat foarte mult, am citit, am intrebat… Chiar daca acum sunt de cealalta parte a baricadei, ca si PR trebuie sa stiu, sa intuiesc intrebarile inainte sa-mi fie adresate si research-ul ma ajuta sa am raspunsurile corespunzatoare! Pun intrebari, deaceea sunt gradinar! Si unul bun!

ps: la momentul actual  mai urmaresc stirile din box!