Saptamana trecuta m-am lasat cucerita. Pentru prima oara am privit lung catre Crai si era pentru prima data cand eram aproape de ei. La cabana Curmatura am reintalnit cei mai dragi prieteni ai mei de care nu as putea sa ma lipsesc, prieteni de munte cu care dansez, cant, fluier sau joc catan.
Mereu cand urc pe “acoperisuri de munte” se intampla sa cunosc oameni noi. De fiecare data se intampla sa fiu intrebata cu ce ma ocup. Si, inainte sa raspund “PR”, zambesc pentru ca stiu ca va urma o expresie confuza. Insa de data aceasta am raspuns: Magician!
- Adica ai o bagheta cu care poti indeplini dorintele noastre?
- Este mai mult decat atat.
Nu toata lumea intelege ce inseamna sa fii PR, publicul in general considera ca treaba lui este sa scrie un comunicat de presa si acolo se termina tot. Nu degeaba are o reputatie profesionala proasta meseria asta. Am facut similitudinea intre PR-ist si magician gandidu-ma la conflictul pe care am reusit sa-l aplanez din umbra saptamana trecuta intre o publicatie si un colaborator de-al sau.
Poate ca este vital ca PR-ul sa fie “nevazut” pentru a putea influenta comportamente si perceptii inainte ca cineva sa realizeze ca a fost PR-ezent. Deseori PR-ul a fost descris ca o “arta invizibila” si mai putin evident decat marketing-ul sau advertising-ul.
Intrebarea mea este PR-ul ar trebui sa fie mai vizibil pentru a castiga respectul care i se cuvine sau sa stea in umbra si sa faca din produs sau din clientii sai adevaratele vedete?
For all my friends – Amy Macdonald, Don’t tell me that’s it over










February 22nd, 2010
Lilly Bindeanu 
Posted in