De obicei nu spun glume prietenilor sau colegilor. Dar asta nu inseamna ca nu rad la glumele sau la bancurile acestora. Cateodata ma surprind ca le dau replici chiar amuzante. Pentru ca e vara as vrea sa va racoresc sau sa va incalzesc, depinde cum e timpul pe la voi, cu cateva intamplari hazlii pe care le-am avut in experienta mea de PR.
Daca e sa vorbim despre preferinte in ceea ce priveste stilul vestimentar as spune ca ador stilul clasic, costumul deux- pieces, fusta dreapta, stramta, taior cambrat…Era la finalul unei conferinte cand din spatele nostru apare o fata care facea gesturi disperate… cu zambetul pe buze imi spune: Nu te supara, ti-a crapat fusta pana sus! Am rugat-o pe colega mea sa-mi spuna cat de tragic era. Dupa ce am izbucnit amandoua in ras mi-a zis ca foarte. Prima miscare pe care mi-o amintesc a fost aceea de a-mi fi legat taiorul in jurul taliei. Sub privirile trecatorilor am traversat bulevardul Eroilor imbracata intr-o fusta-taior. Simteam ca bulevardul e atat de lung si nu se mai termina.
Tare mi-s dragi maramuresenii mai ales cand sunt pusi pe Şotii! In timpul unei intalniri cu presa anuntam pe un timbru serios invitatii. Probabil ca primarul a vrut sa rupa putin atmosfera sobra si in momentul in care am vrut sa ma asez mi-a tras scaunul din spate. Spre surprinderea mea aproape ca am ajuns sub masa. De fapt domnul primar dorea sa stranga echipa mai aproape de el pentru o poza, la cererea jurnalistilor. Ce a urmat? Toata conferinta am fost numai un zambet.
Un instrument foarte util pentru mine si colegii mei atunci cand organizam o conferinta este carnetelul. Ce se poate intampla atunci cand toata echipa are carnetele identice? Ati ghicit. In mana mea se afla carnetelul unui coleg cu notitele de instruire, aranjare invitati, etc. Amandoi ne aflam de-o parte si de cealalta a salii si ne desparteau 200 de persoane. Atunci am simtit cat de utila poate fi comunicarea prin semne dar ceea ce ne-a salvat cu adevarat a fost telefonul mobil! Vive la technologie!
Si lista continua dar mai bine ne intalnim la o poveste!
Lilly Bindeanu moments
Pe 23 mai 2001 atingea varful cel mai aproape de cer, varful Everest (8848m). Din 2001 si pana in aprilie anul acesta a urcat toti optmiarii din Himalaya – 14 la numar. Eroina mea, asa imi place sa o numesc este Edurne Pasaban, vine din Spania si e personajul unei carti foarte dragi mie, plina de eroi. Intr-un interviu din Guardian Edurne declara ca desi pe munte se simte o femeie foarte puternica in viata de zi cu zi se considera slaba.
De multe ori eroii nostri sunt niste imagini ale victoriei si nu vedem intreaga lupta pe care acestia au dat-o. Cred ca in final tot ceea conteaza e sa ai o atitudine pozitiva si asta nu doar in momentele in care te simti invingator dar mai ales atunci cand esti in situatiile cele mai dificile. Stim cum e sa fim refuzati, dar vorba aia la tăţi ni’ greu! Putem reusi gandind pozitiv!
Ceea ce mi-a placut cel mai mult la Edurne este ca a inceput cu cel mai inalt varf, nu l-a ales pe cel mai dificil sau mai putin dificil! A ales Cat mai sus!
Apropo edurne in cultura basca semnifica zapada!
Lilly Bindeanu moments
Nu stiu cum sunteti voi, dar vara imi place sa umblu desculta prin iarba si sa stau la umbra copacilor cu o carte in mana.
Vreau sa va recomand 3 carti:
Theories of Mass Communication, (DeFleur and Ball-Rokeach) o carte putin cam scumpa pentru buzunarele noastre, dar va spun ca merita daca sunteti interesati de teoriile despre relatiile si diferentele sociale
When Old Technologies Were New (Carolyn Marvin), o carte despre ce se intampla in lume cu social media, despre Solis si Brogan, despre tehnologia comunicatiilor
Public Relations Strategies and Tactics ( Wilcox and Cameron) – putina istorie a relatiilor publice
Va mai recomand si ajungem la 4 carti de vara: Influence (Cialdini), inca nu am citit-o, o astept doar luna viitoare.
Lectura placuta! 
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
S-ar fi bucurat sa-i intarzie maturitatea. Prefera sa nu inteleaga. Strabate ulite vechi, inchise. In cale intalneste oameni dar refuza sa comunice cu ei. Fetele lor sunt incretite de griji, pentru acesti oameni in fiecare dimineata rasare intunericul. Dar gandurile nu i se opresc: – au nevoie de un suflu nou, de o smecherie!
Radu Ponta Photography
Lilly Bindeanu carte albastra, moments
