Un zambet, va rog!
De obicei nu spun glume prietenilor sau colegilor. Dar asta nu inseamna ca nu rad la glumele sau la bancurile acestora. Cateodata ma surprind ca le dau replici chiar amuzante. Pentru ca e vara as vrea sa va racoresc sau sa va incalzesc, depinde cum e timpul pe la voi, cu cateva intamplari hazlii pe care le-am avut in experienta mea de PR.
Daca e sa vorbim despre preferinte in ceea ce priveste stilul vestimentar as spune ca ador stilul clasic, costumul deux- pieces, fusta dreapta, stramta, taior cambrat…Era la finalul unei conferinte cand din spatele nostru apare o fata care facea gesturi disperate… cu zambetul pe buze imi spune: Nu te supara, ti-a crapat fusta pana sus! Am rugat-o pe colega mea sa-mi spuna cat de tragic era. Dupa ce am izbucnit amandoua in ras mi-a zis ca foarte. Prima miscare pe care mi-o amintesc a fost aceea de a-mi fi legat taiorul in jurul taliei. Sub privirile trecatorilor am traversat bulevardul Eroilor imbracata intr-o fusta-taior. Simteam ca bulevardul e atat de lung si nu se mai termina.
Tare mi-s dragi maramuresenii mai ales cand sunt pusi pe Şotii! In timpul unei intalniri cu presa anuntam pe un timbru serios invitatii. Probabil ca primarul a vrut sa rupa putin atmosfera sobra si in momentul in care am vrut sa ma asez mi-a tras scaunul din spate. Spre surprinderea mea aproape ca am ajuns sub masa. De fapt domnul primar dorea sa stranga echipa mai aproape de el pentru o poza, la cererea jurnalistilor. Ce a urmat? Toata conferinta am fost numai un zambet.
Un instrument foarte util pentru mine si colegii mei atunci cand organizam o conferinta este carnetelul. Ce se poate intampla atunci cand toata echipa are carnetele identice? Ati ghicit. In mana mea se afla carnetelul unui coleg cu notitele de instruire, aranjare invitati, etc. Amandoi ne aflam de-o parte si de cealalta a salii si ne desparteau 200 de persoane. Atunci am simtit cat de utila poate fi comunicarea prin semne dar ceea ce ne-a salvat cu adevarat a fost telefonul mobil! Vive la technologie!
Si lista continua dar mai bine ne intalnim la o poveste!
De ce scriu despre ei, pentru ca alaturi de 
