Saptamana trecuta m-am lasat cucerita. Pentru prima oara am privit lung catre Crai si era pentru prima data cand eram aproape de ei. La cabana Curmatura am reintalnit cei mai dragi prieteni ai mei de care nu as putea sa ma lipsesc, prieteni de munte cu care dansez, cant, fluier sau joc catan. 
Mereu cand urc pe “acoperisuri de munte” se intampla sa cunosc oameni noi. De fiecare data se intampla sa fiu intrebata cu ce ma ocup. Si, inainte sa raspund “PR”, zambesc pentru ca stiu ca va urma o expresie confuza. Insa de data aceasta am raspuns: Magician!
- Adica ai o bagheta cu care poti indeplini dorintele noastre?
- Este mai mult decat atat.
Dorin Bofan Photography
Nu toata lumea intelege ce inseamna sa fii PR, publicul in general considera ca treaba lui este sa scrie un comunicat de presa si acolo se termina tot. Nu degeaba are o reputatie profesionala proasta meseria asta. Am facut similitudinea intre PR-ist si magician gandidu-ma la conflictul pe care am reusit sa-l aplanez din umbra saptamana trecuta intre o publicatie si un colaborator de-al sau.
Poate ca este vital ca PR-ul sa fie “nevazut” pentru a putea influenta comportamente si perceptii inainte ca cineva sa realizeze ca a fost PR-ezent. Deseori PR-ul a fost descris ca o “arta invizibila” si mai putin evident decat marketing-ul sau advertising-ul.
Intrebarea mea este PR-ul ar trebui sa fie mai vizibil pentru a castiga respectul care i se cuvine sau sa stea in umbra si sa faca din produs sau din clientii sai adevaratele vedete?
For all my friends – Amy Macdonald, Don’t tell me that’s it over
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Zilele trecute am felicitat o prietena pentru ca a reusit sa creeze un personaj urat. De cele mai multe ori este mai usor sa ne imaginam personajele frumoase, inocente, pozitive. Si asta datorita faptului ca suntem inconjurati de oameni pozitivi, glumeti si cu pofta de viata. Iar atunci cand suntem dezamagiti de unii oameni din jurul nostru avem tendinta sa descriem personajele negative din povestile noastre dupa chipul lor. Nu-i asa?
E adevarat traim vremuri in care tanjim dupa povesti…
Si in PR se intampla sa avem personaje urate…atunci cand scriu povestea unui produs de multe ori imi imaginez ca este cel mai bun, cel mai…dupa research insa aflu cate probleme sunt in jurul acestui produs si imi dau seama ca e personajul acela urat din povestioara prietenei. Cum as putea, spre exemplu, sa promovez serviciile unui hotel daca in interior arata execrabil…de ce trebuie sa explic managerului de hotel ca targetul lui nu poate fi atins fara sa schimbe ceva din interior…cand nenea turistu’ intra in camera trebuie sa straluceasca tot, nicio particula de praf sa nu existe acolo…
PR-ul trebuie sa demonstreze la final ca “broscoiul este un print si printesa poate avea incredere in el”.
Fran Vazquez Photography
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Coco Galescu, Fane Tulpan, Janos Torok , Zsolt Torok sunt doar cateva nume mari din mica noastra lume alpina. Pe toti i-am cunoscut in emotia pregatirilor pentru Zilele Muntelui de la Cluj-Napoca. Ce inseamna lume alpina? Catalina Vlad a creionat o poveste despre un vis alpin al unui om care face parte din aceasta lume.Va invit sa o cititi si apoi sa-i votati visul! Bucuria mea era mult mai mare daca Zsolt s-ar fi aflat in fata voastra si v-ar povesti prin viu grai incercarile pe care le au oamenii in acest mic univers din inaltul cerului. Am convingerea ca v-ar trezi admiratia si respectul care se cuvin unui om mare! Plecaciune, Zsolt!
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Era o micuta balerina, cu ochii mari deschisi, cu o privire care te patrundea… Ziua repeta mereu miscarile de balet sub indrumarea unei profesoare aprige…Noaptea micuta noastra intra mereu in mrejele aceluiasi vis. Printesa, intr-o rochie de un albastru-azuriu colindand un castel cu un baiat tinandu-se de mana.
Aceasta micuta nu a ajuns balerina, este mama acum si a incetat sa mai viseze.
Minerva Vincze Photography| www.simplethings.ro
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Una din problemele cu care se confrunta comunicatorul in cadrul unei companii este ca angajatii nu-i citesc comunicarile. Si nu e de mirare acest lucru atata timp cat comunicarile sunt scrise intr-un limbaj care nu corespunde cu cel al angajatilor companiei sau intranetul folosit are un layout plictisitor si repulsiv.
E total eronat sa credem ca problemele angajatilor se pot rezolva printr-o excursie, o croaziera sau o petrecere in stil mare. Angajatul se va intoarce la rutina de la birou si cred ca de acest lucru ne temem cu totii, zi de zi. Avem nevoie de schimbari la locul de munca, avem nevoie de interactiune, de lucruri noi. Si un comunicator poate indeplini aceste lucruri atata timp cat isi cunoaste foarte bine audienta. Daca isi intelege audienta atunci isi va putea construi strategia de comunicare interna. Si cum poti face asta? Fiind alaturi de angajati, petrecand orele de lucru aproape de ei.
Asa a facut Stephen Martin, Chief Executive la Clugston Group, o companie de constructii din Anglia, care s-a deghizat intr-un constructor obisnuit si a lucrat timp de doua saptamani, ziua si noaptea, cot la cot cu angajatii sai. Experienta s-a dovedit eficienta din punct de vedere al comunicarii interne, angajatii au putut vorbi deschis cu “the undercover boss” despre dificultatile pe care le intampinau zi de zi. Seful a aflat ce vorbesc, ce gandesc si chiar a primit sugestii in ceea ce priveste rezolvarea unor probleme, ceea ce in mod normal nu se intampla. De regula pe timp de criza angajatii nu au incredere sau nu indraznesc sa comunice cu seful lor, de teama sa nu-si piarda jobu-rile. El a prezentat experimentul sau la Strategic Communication Management Summit care a avut loc luna aceasta la Londra.
Am scos cateva idei de la Summit care mi-au starnit interesul:
- pe timp de criza daca vrei sa stii totul si amani comunicarea nu vei mai spune nimic
- intelegi audienta atunci cand vorbesti pe limba ei
- daca le vei spune mereu ce sa faca angajatilor tai ii vei innebuni, rolul tau este sa-i indrumi in directia buna
- ofera angajatilor tai lucruri care pot face diferenta la locul de munca
- dialogul onest, de calitate cu angajatii, o sarcina importanta in companiile de top
- comunicarea intr-o organizatie este legata de leadership si transferul de energie pozitiva
- inainte de a te gandi care canal este potrivit sa comunici, gandeste-te la audienta (angajati) si nu la tine
- daca CEO poate sa scrie pe blog atunci sa o faca, it is the most engaging channel!
Daniel Humelnicu Photography
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
In urma cu putin timp am fost cu o prietena la hipermarket. Va spun sincer urasc spatiile astea si nu-mi place nici sa fac cumparaturi. Dar mi-am deschis twitteru’ pe telefon si nu m-am plictisit. Am urmarit o discutie despre branding. Norocul meu este ca am atentie distributiva si nu m-am pierdut de Andreea, si mai mult am fost atenta la ceea ce a cumparat.
Ce vreau sa spun sau sa remarc este ca a fi PR inseamna a fi conectat. Traim intr-o era a informatiei si a generatiei Y, o generatie alcatuita din tineri destepti si care folosesc cu usurinta tehnologiile de comunicare de ultima ora. (demografic vorbind peste 70 de milioane de tineri nascuti intre 1979 si1994).
Confirm faptul ca sunt un twiterholic. Twitter-ul imi ofera cele mai bune resurse de PR urmarind specialisti foarte apreciati din domeniile care ma intereseaza. In schimb am inceput sa renunt la serviciile de instant messaging deoarece pe langa faptul ca sunt cronofage, discutiile sunt superficiale, de suprafata. Adevaratele convorbiri se poarta face-to-face. Daca vreau sa discut cu un prieten imi fac timp si ne intalnim la un ceai sau bere.:)
Ziua o incep citind presa on-line locala, nationala, opinii pe blogurile din Cluj si de specialitate. Am multe preferinte in ceea ce priveste blogging-ul, dar dintre bloggerii clujeni ii prefer pe Mihai Gotiu si Radu Neag.
In consecinta, deviza mea este I have to be on all the time! Si pe langa asta trebuie sa-mi termin si treaba pe ziua respectiva.
Cristina Beleanu Photography
ps: in masina am dezbatut cu Andreea, fiind si ea in domeniu, brandingul.
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Postul lui Radu a trezit in mine nostalgia anilor de facultate. La fel, am urmat Jurnalismul, dar la Sibiu. Decizia mea de a patrunde in “lumea de nervi” ( jargon folosit cu colegii la facultate) a fost intarita de o persoana care mi-a marcat anii de liceu si ma inspira si azi in viata. A fost profesoara de romana si diriginta mea din liceu, d-na Csiki Ligia. Cand am terminat liceul mi-a zis:
“Ca de acum vei intra in lumea dezlantuita, probabil ca e adevarat (nici nu vreau sa ma uit in jur)! Dar sufletul trebuie sa-l ingrijesti ca pe o floare de muscata pe care o porti rosie in tine, prin hatisul intrebarilor si nedumeririlor, prin dezlantuirea orgoliilor in instinctelor de supravieturie.
Dar tu, stiu asta, vei fi un gradinar bun!”
Imi amintesc cu entuziasm cand am scris primul meu interviu pentru un seminar la presa scrisa. Am intervievat un sportiv sibian din lumea boxului si am avut o satisfactie foarte mare atunci cand asistenta l-a citit colegilor mei. Momentul culminant al interviului a fost acela in care am descris un meci pe care interlocutorul meu l-a castigat printr-o lovitura de knock-out. Reactia auditoriului a fost cu zambetul pe buze si mi-au transmis felicitari. Pentru mine etapa cea mai frumoasa in creatia jurnalistica o reprezinta documentatia, research-ul si nu textul propriu-zis. Stiu cat de mult am muncit ca acel interviu sa iasa bine, m-am documentat foarte mult, am citit, am intrebat… Chiar daca acum sunt de cealalta parte a baricadei, ca si PR trebuie sa stiu, sa intuiesc intrebarile inainte sa-mi fie adresate si research-ul ma ajuta sa am raspunsurile corespunzatoare! Pun intrebari, deaceea sunt gradinar! Si unul bun!
ps: la momentul actual mai urmaresc stirile din box!
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
O prietena a primit de ziua ei un blog. Cadoul a venit din partea iubitului ei. Ce poate fi mai frumos decat dorinta unei persoane de a te cunoaste printr-o alta cale. Prin scris! Prietena mea a acceptat cadoul si a promis ca va scrie. Chiar a scris! Primul post pe care l-am citit pe blogul EI m-a emotionat pana la lacrimi. Era despre fericire. Ce pacat ca nu va pot da adresa, dar am promis ca nu o voi face publica. Cu timpul o sa-l descoperiti , sunt sigura de asta!
Ea scrie pentru a se descoperi pe sine… eu scriu ce-mi trece prin minte, fara retusuri. Voi de ce scrieti?
Cristi Flueraru Photography|www.wfn.ro
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Saptamana trecuta am reusit sa “privesc” Romania din Maramures pana la Craiova. Emil m-a intrebat daca este ceva de ea? Nu vreau sa sune a utopie dar prin prisma oamenilor pe care i-am cunoscut in periplul meu chiar exista speranta ca lucrurile nu vor merge decat inainte. Trebuie sa ne trezim odata din starea asta de latenta si sa actionam, sa ne spunem gandurile, sa ne exprimam ce ne dorim de la tara noastra. Si acest lucru nu se face oricum. As vrea sa fim mai mult asertivi si nu agresivi in declaratii. Mi se pare mie ca in speech-urile liderilor de opinie de la noi toate propunerile vin cu agresivitate si nu din suflet?
Alex Vancu Photography|www.alex.vancu.ro
Ce mi-au spus din suflet oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul tarii si nu am uitat
Igor, Ucraina (l-am intanit in Maramures, la o conferinta de presa): “Imi place Romania. Voi sunteti fratii nostri!”
Sabin, 50 ani, fost instrumentist in armata: “Tara asta ar fi fost mult mai frumoasa daca o lasau naturala, au turnat betoane si fiare peste tot!” A urmat o injuratura “ceauseasca”…
nea’ Marin, 86 de ani: “Suntem topiti, ne taram unul dupa altul.”
Anca, 24 ani, studenta la Medicina: “Nu stiu la ce sa ma astept din partea politicienilor. Acum vor sa introduca o lege prin care sa dam examen scris la rezidentiat. Poate fi foarte subiectiv lucrul asta. Dar au schimbat ministrul si mai avem sperante!”
Data viitoare voi incerca sa cutreier tara si de-a latul, caci n-am ajuns niciodata la Iasi sau Timisoara.
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
Lumea spune ca a fi PR inseamna sa scrii frumos, sa ai un vocabular foarte bogat, sa ai cultura generala, etc. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau in modul acesta. E plictisitor.
Conform unui poll realizatluna aceasta de Melcrum primul loc il ocupa abilitatea comunicatorului de a construi relatii eficiente cu angajatii organizatiei, comunitatile, etc. In opinia mea o relatie se construieste in primul rand ascultand. Eu asta fac mereu, it works! Cu cat ascult mai mult la ceea ce isi doresc oamenii din jur cu atat stiu mai bine ce trebuie sa comunic. Scopul mesajului este acela de a fi interceptat, observat, controlat de oamenii din organizatie. Toti cei care ma cunosc stiu despre mine ca nu vorbesc mult si mi s-a reprosat odata ca nu par a fi PR, tocmai din aceasta cauza! In schimb ascult, am rabdare si comunic bine.
A fi PR nu inseamna sa scrii frumos. Daca scrii frumos scrie o carte, fa-te scriitor! Nu trebuie sa fii “galagios” in vorbe. Fii doar ascultator. Observa, gandeste, imparte! That’s the spirit!
Lilly Bindeanu PR a la Cluj
